Sursă: Mediafax.ro
Odată cu oprirea ambelor unități de la Cernavodă, România a pierdut temporar o sursă esențială de energie, care asigura în mod obișnuit aproximativ 20% din producția națională. Această situație obligă țara să acopere din import o parte semnificativă a necesarului de energie electrică, mai ales în orele de vârf.
În timpul acestor intervale, în special seara, producția fotovoltaică scade rapid și ajunge aproape de zero, ceea ce crește presiunea asupra sistemului energetic național. Capacitățile pe lignit ale Complexului Energetic Oltenia, cel mai mare producător de energie pe bază de cărbune din România, sunt retrase gradual, în conformitate cu angajamentele de decarbonizare asumate de stat în fața Uniunii Europene.
Ce rol are Complexul Oltenia în securitatea energetică a României?
Pentru a menține stabilitatea sistemului, grupul 4 de la Termocentrala Rovinari, păstrat în rezervă, a fost repus în funcțiune luni, 17 august, și a început să livreze energie în sistem în jurul orei 15.00. Potrivit datelor Transelectrica, în intervalul de vârf 19.00-21.00, producția pe bază de cărbune a depășit 1.000 MW, iar până aproape de ora 20.00, aceasta ajunsese la 1.014 MW din necesarul de 6.910 MW.
- Producția internă a fost de 5.259 MW, iar importurile au acoperit restul de aproximativ 1.650 MW.
- La finalul perioadei de vârf, necesarul total a fost de 7.029 MW, iar producția internă a ajuns la 5.736 MW, cu importuri de 1.293 MW.
- Producția pe bază de cărbune a crescut la 1.084 MW, în timp ce importurile au scăzut.
Care sunt provocările și soluțiile pentru menținerea securității energetice?
Victor Banța, doctor în management și membru al Consiliului de Supraveghere al Complexului Energetic Oltenia, explică că, în contextul restructurării, este esențial ca țara să păstreze capacități reale de producție. El afirmă că securitatea energetică nu se bazează doar pe capacități scrise pe hârtie, ci pe megawați care pot fi efectiv utilizați în momente critice.
Deși tranziția către energie decarbonată este necesară, România trebuie să gestioneze cu responsabilitate această etapă, păstrând în același timp resursele interne pentru a evita dependența excesivă de importuri și riscurile de destabilizare a sistemului energetic național.
În concluzie, menținerea capacităților de producție pe bază de cărbune, în condițiile actuale, rămâne o prioritate pentru asigurarea stabilității și siguranței energetice a României, în timp ce se avansează în procesul de decarbonizare.