Sursa foto: mediafax.ro
Sursă: Mediafax.ro
Citește și: Zelenski și Macron accelerează acordurile militare, Franța poate permite producția de rachete în Ucraina
În 2026, cursa pentru controlul gazelor din estul Mediteranei a intrat într-o nouă etapă, concentrându-se pe infrastructura pentru transport și procesare, nu doar pe zăcăminte, conform Mediafax.
Egipt beneficiază de instalații de lichefiere capabile să exporte gaze naturale lichefiate (GNL) la scară largă, fiind singura țară din regiune cu această capacitate. Terminalele de la Idku și Damietta permit Egiptului să exporte gaze, dar și să le reimportă în cazul importurilor din Israel, din zăcămintele Leviathan și Tamar. În plus, Egiptul a extins capacitatea de regazificare, închiriind nave speciale pentru exportul de GNL.
Egiptul are un avantaj major, însă infrastructura de la zero ar necesita aproape un deceniu și investiții între 6 și 10 miliarde de dolari. În prezent, infrastructura egipteană este deja utilizată pentru exporturile din Israel, iar Cipru a încheiat un acord pentru reexportarea gazelor sale naturale.
Ce strategie adoptă Turcia pentru controlul gazelor din Mediterana?
Turcia mizează pe diversificarea surselor și pe transformarea țării într-un hub regional de gaze. Ankara dezvoltă gazoducte, crește producția internă și extinde capacitățile de stocare, pentru a-și asigura independența energetică și influența în regiune.
- Poziția geografică strategică la intersecția Rusiei, Europei și Orientului Mijlociu
- Relațiile cu Rusia și Iran pentru acces la surse de energie
- Dezvoltarea a cinci terminale de regazifiere pentru importul de GNL
- Diversificarea furnizorilor și extinderea rețelelor de gazoducte
- Creșterea producției interne pentru reducerea dependenței de importuri
Disputele privind delimitarea apelor teritoriale și descoperirile de zăcăminte au alimentat tensiunile între Turcia, Grecia, Cipru, Libia și Egipt. În acest context, controlul infrastructurii energetice devine la fel de important ca și deținerea resurselor, explică Cyril Widdershoven, reprezentant al Blue Water Strategy.
Astfel, în 2026, competiția pentru gazele din estul Mediteranei nu mai vizează doar resursele, ci și controlul asupra rutelor de transport și procesare, influențând geopolitica regională și globală.