Oana Gheorghiu, vice-premierul interimar, a afirmat că trei firme private de consultanţă în resurse umane, care au împreună 10 angajaţi, validează procedural numiri în companii de stat cu active de zeci de miliarde de lei. Evenimentul a avut loc în cadrul primei sale ședințe de Guvern din mandatul său, fiind menționat într-o postare pe Facebook.
Gheorghiu a subliniat că aceste firme controlează aproape în totalitate procesul de validare a numirilor în conducerea unor companii de stat, ceea ce, în opinia sa, reprezintă o problemă de sistem. Ea a explicat că această piață este concentrată în mâinile a doar trei firme, care, deși au doar 10 angajați, validează decizii cu impact asupra economiei naționale.
Impactul monopolului asupra selecției în companii de stat
Vice-premierul a atras atenția că această situație afectează transparența și competiția în procesul de numire a conducerii companiilor de stat. Gheorghiu a precizat că România a pierdut deja 200 de milioane de euro din cauza deficiențelor în transparență și caracterul competitiv al acestor proceduri, sancționate de Comisia Europeană.
- România a fost sancționată cu 198 milioane de euro de către UE pentru lipsa de transparență
- Doar trei firme private controlează procesul de validare a numirilor
- Firmele au împreună 10 angajați
- Activele companiilor de stat depășesc zeci de miliarde de lei
- Riscul de corupție și ineficiență este crescut
Reforma guvernanței corporative și măsuri concrete
Gheorghiu a explicat că reforma reală a guvernanței corporative nu înseamnă doar schimbarea unor persoane sau proceduri formale, ci implementarea unor criterii credibile, selecții competitive și evaluări obiective. Ea a subliniat că guvernul nu poate interveni direct în aceste procese, însă trebuie să existe o arhitectură instituțională clară pentru a asigura transparența și încrederea publică.
Guvernul condus de Ilie Bolojan a fost primul care a încercat să aducă transparență în companiile de stat, evidențiind risipa, incompetența și falimentul, a mai spus Gheorghiu. Aceasta a atras atenția că, dacă rezultatele acestor procese continuă să ridice semne de întrebare, problema nu mai este doar una de percepție, ci devine una de arhitectură instituțională.